Am pierdut cu totii,mesajul lui Isus?!

Cine-l mai stie? Cine mai are rabdare si nervi sa il asculte, cand el e trambitat din an in Paste aproape exclusiv de catre cei care i-au pierdut in primul rand, cel mai mult sensul?
Spiritul vorbelor lui Iisus s-a pierdut, nu literele stranse de biserica crestina de-a lungul veacurilor sub atenta supraveghere dintotdeauna a puterii politice. Biserica a avut grija sa faca uitata dragostea profunda care l-a facut pe Iisus si isi dea viata pentru oameni. Exemplarele si madularele bisericii de astazi vor parca sa demonstreze cu tot dinadinsul ca nu mai exista nicio legatura intre ceea ce predica si faptele pe care le comit fara niciun dram de cainta. Nu e insa nici macar trist. E drumul pe care au pasit de secole aceste institutii secate de iubire si conduse de oameni plini de ura, dar ridicate si consolidate in numele lui Dumnezeu. Cu trust de presa, firme si afaceri mai prospere decat ale unui concern industrial cu traditie de sute de ani, Biserica Ortodoxa a intrat in plin ev mediu al credintei. Patriarhul nu se mai poate deplasa decat in limuzine de sute de mii de euro, blindate intru Domnul, in timp ce ziarele, radioul si televiziunea BOR ii canta si incanta personalitatea faraonica. Daca evreii au fugit din Egipt, biserica de astazi cladeste intr-o megalomanie bizara catedrale faraonice de sute de milioane de euro. Totul pentru aur si arginti – aceasta imi pare de departe a fi moto-ul BOR, cand poporul in jur isi face cruci doar pentru ca nu are ce manca. „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” – exista oare in timpurile moderne vreo vorba mai straina decat acest sentiment predicat de Isus? „Intoarce si celalalt obraz dusmanului tau” – e posibil sa fie ceva mai profund uman decat aceasta atitudine, mai cu seama atunci cand ti-ar fi mult prea usor sa-l spulberi doar din priviri? Ce ar putea fi mai strain unui contemporan decat aceste doua invataturi ale lui Iisus? Ele sunt atat de profunde, atat de ne-naturale omului si straine instinctelor obisnuite, dar totusi atat de inaltatoare, incat nu pot fi traite si experimentate decat de doi – trei pustnici, credinciosi retrasi din ritmul agitat al vietii moderne. Dar chiar si fara varful de lance al doctrinei crestine, ce alte valori impartasesc credinciosii astazi? Mila? Modestia? Smerenia? Ce sentimente stapanesc sufletul bisericii, din moment ce slujitorii ei afisaza doar opusul invataturilor lui Isus. Si cine sa urmeze sincer si dezinteresat mesajul bisericii, daca singura ei valoare a ajuns sa fie banul si dragostea de aur? Mai bogata decat statul, mai privilegiata decat intreaga clasa politica, mai favorizata decat o super-putere si, paradoxal, mai respectata decat oricare alta institutie, Biserica Ortodoxa Romana a reusit sa obtina nemurirea si fericirea aici pe pamant, pentru ca doar aici le-a cautat. Cum si de unde sa mai aiba resurse in cazul asta sa transmita supusilor ei iubirea fata de om, iertarea si dragostea pentru viata simpla?Exista exceptiile, desigur. Exista oameni admirabili care raspandesc o dragoste si o bucurie de viata prin simpla lor prezenta. Ma tem ca acestia sunt la zeci si sute de kilometri de orice biserica sau reprezentant oficial al ei. Sunt ramasitele trecutului care risca sa fie inghitit cu totul de oamenii transformati in lupi unii fata de ceilalti. Un fenomen de care primul responsabil este desigur biserica. Dar care nu isi gaseste totusi scuza doar in esecul ei.
Noi cu totii ne-am astupat urechile si sufletele la vorbele lui Isus, desi nu incetam sa ne inchinam Lui, sa ne rugam doar pentru o viata mai buna si sa asteptam sa ne dea. Uitand cel mai important lucru – totul pleaca din ceea ce noi oferim celuilalt. Acelui strain care a devenit intre timp aproapele fiecaruia dintre noi. Un dusman de moarte pe care il intalnim zi de zi, ora de ora.Aproapele nostru…, insa nu doreste sa faca nimic in a fi indentificat cu mesajul transmis omenirii de catre Isus.Cum sa mai poti crede in acest mesaj?! cind toti il aclama,dar nimeni si nimic nu-l aplica?!

25 de ani de la filmul LICEENII…!

Cine nu isi aminteste de anii de liceu,de povestile de dragoste traite in timpul liceului!:))) Este o certitudine ca „Liceenii” este un film românesc, în regia lui Nicolae Corjos si de la aparitia caruia se implinesc anul acesta 25 de ani. Este povestea de dragoste a doi elevi din clasa a X-a. Mihai (Ștefan Bănică Jr.) este un provincial ajuns la un liceu din București, unde pasiunea sa pentru filosofie și matematică va fi eclipsată de iubire, iar Dana (Oana Sârbu) este o împătimită a campionatelor de șah. Idila lor va fi plină de naturalețe, dar va trece prin multe încercări.Filmul a fost precedat de un altul, prin intemediul căruia regizorul Corjos a putut testa interesul publicului pentru creații de asemenea gen. Declarație de dragoste (1985). Rezultatele fiind de partea sa, Corjos va lansa alături de scenaristul George Șovu o mică serie de filme cunoscută ca seria „Liceenii”, începând cu filmul titular și sfârșind în anii nouăzeci, regia pentru ultimul din serie fiind preluată de un alt autor. Filmele se succed în următoarea ordine:
Declarație de dragoste (1985)
Liceenii (1986)
Extemporal la dirigenție (1987)
Liceenii rock ‘n’ roll (1992)
Liceenii în alertă (1993), în regia lui Mircea Plângău
Pacat insa, ca certitudinile din viata noastra, nu mai sunt apreciate la justa lor valoare.

CROAZIERE ROMANTICE.

Sursa:internet.
Pentru cei mai multi, termenul de „croaziera romantica” evoca o imagine siropoasa, plina de clisee asemanatoare cu cele din pelicula „The Love Boat”, din 1970. In schimb, pentru ceilalti, care se afla in cautarea unei experiente romantice, pe mare, ofertele turistice sunt extrem de tentante si implica servicii de exceptie la preturi pe masura.
Una dintre ofertele propuse de Travel and Leisure este o croaziera in jurul varfurilor vulcanice, uluitoare, marginite de lagune de un albastru cristalin, ale Polineziei franceze.
Cel putin la fel de interesanta si de romantica poate fi o vacanta in care poti naviga relaxat in jurul Insulelor Grecesti. Poti alege ambarcatiuni de mici dimensiuni, cum ar fi cele de la Windstar sau mai mari, cum sunt cele oferite de Celebrity Equinox.
Indiferent de alegerea ta, poti fi sigur ca vei vedea o bogatie de peisaje greu de descris in cuvinte, majoritatea lor caracterizate de plaje cu nisip fin, ruine antice si ape limpezi.Vacante cit mai placute si vreme sau vremuri cit mai prietenoase!

Moartea unei comete care se ciocneste de Soare!

Moartea unei comete care se ciocneste de Soare a fost filmata pentru prima oara in istorie, anunta oamenii de stiinta.
Cometa si-a gasit sfarsitul in 6 iulie, cand pur si simplu s-a topit, imediat ce s-a ciocnit de stea. Momentul a fost filmat de un satelit NASA, Solar Dynamics Observatory, un satelit ce orbiteaza Pamantul si care studiaza Soarele, anunta Space.
In inregistrarea care a fost de curand facuta publica se poate vedea cum cometa se dezintegreaza in decurs de 15 minute, un fenomen observat in premiera. Si pana acum au mai fost vazute comete in vecinatatea Soarelui, insa e prima oara cand fenomenul este observat in timp real, chiar in momentul disparitiei cometei.
„Date fiind caldura si radiatiile, cometa s-a evaporat, pur si simplu, complet”, au transmis oamenii de stiinta care raspund de satelit. Tipul de cometa care si-a gasit sfarsitul este cunoscut sub denumirea generica Kreutz, dupa astronomul Heinrich Kreutz, din secolul XIX. Acesta a fost primul care a lansat ideea ca astfel de comete au facut parte, initial, dintr-o cometa gigantica, care s-a rupt in multe bucati in urma cu cateva secole.
Vezi vidio pe-http://www.space.com/12188-comet-death-dive-sun.html/

Romani,noi toti am picat bacalaureatul!

Oricat de contradictoriu suna titlul pe care l-ati citit, va invit la o analiza sincera. Oare, rezultatele de la Bacalaureatul din 2011 nu radiografiaza in detaliu imaginea unei Romanii bolnave de mediocritate si incompetenta? Insa, va intreb, nu suntem cu totii vinovati ca s-a ajuns aici?
Sunt perfect de acord ca pentru rezultatele dramatice de la bacalaureatul din 2011 sunt vinovati liceenii prea putin pregatiti, care nu au luat in serios acest examen. Totusi, nu putem nega un fapt. O parte din vina pentru acest rezultat purtam si noi, ceilalti membri ai aceleiasi societati in care acesti copii au crescut si s-au dezvoltat.Haideti sa ne gandim putin si sa mai privim inca o data lucrurile, cu detasare si curaj, acum dupa ce socul rezultatelor si emotionalul din astfel de situatii si-au mai pierdut din intensitate.Vrem, nu vrem, acesti copii sunt rezultatul societatii in care traim cu totii. Ne sunt copii, nepoti, veri, prieteni sau simple cunostinte. Merg pe aceleasi strazi cu noi, se asaza langa noi in autobuz si locuiesc in blocurile noastre. Ne intalnim cu ei in supermarket, in pub-uri si la mall. Respiram acelasi aer, impartim acelasi colt de lume. Suntem, deci, mai conectati cu ei decat am crede la prima impresie. Ce facem noi, cum ne comportam, cum vorbim, ce decizii luam, toate ne influenteaza copiii, viitorii “oameni mari”. Toate lasa o amprenta in felul de a fi al adolescentilor nostri, caci ei imita ceea ce observa in jur. Si, trebuie sa recunoastem, lucurile negative sunt parca mai usor de deprins. Iata de ce spun ca, intr-o mai mica sau mai mare masura, suntem si noi vinovati de esecul lor.
La ce te-ai putea astepta de la acesti copii in conditiile in care noi, ca societate, promovam exemple indoielnice de reusita? Copiii nostri vad la televizor ca milionari (in orice monede) sunt oameni care s-au descurcat fara scoli inalte,unii dintre ei au absolbit BAC-ul la 24-30 de ani.Copiii nostri invata ca succesul se traduce, mai nou, prin ce cunostinte ai si in ce cercuri te invarti. Ca “destept” este cel care reuseste, smechereste, sa ocoleasca legea in propriul beneficiu. Ca e mai important” ce detii, nu ceea ce stii”. Ca poti ajunge vanzator cu diploma de facultate, dar poti ajunge primar fara sa ai macar “bacul” luat. Ca poti avansa mai rapid pe scara sociala, daca stii sa dai din coate si sa arzi etape, decat daca faci lucrurile metodic si cu buna-credinta.Copiii nostri nu mai au modele. Nu isi mai doresc sa devina astronauti, profesori, medici sau avocati (si, de ce ar face-o, cand cele mai multe dintre profesiile astea sunt terfelite si devalorizate constant). Vor sa ajunga toti biznismeni, asistente,consilieri personali… sau… pe prima pagina a ziarelor (nu conteaza prea mult in ce mod). Caci, nu-i asa, aceasta a devenit masura reusitei in Romania zilelor noastre. Pe care tot noi, “adultii”, am creat-o si am perpetuat-o, fie ca ne numim realizatori TV, jurnalisti de scandal, politicieni sau cititori de “Libertatea” in autobuz.
Cum ar putea acesti tineri sa isi doreasca altceva pentru ei, cand acestea sunt singurele realitati in care au deschis ochii si pe care le cunosc? Lor li se par firesti si pertinente, iar noi am facut prea putin pentru a le arata ca exista si alte cai. Aici e vina noastra.Unde au gresit altii, noi am reparat insuficient. Cand s-au demolat valori, ne-am ridicat prea putini sa atragem atentia si sa luam atitudine.
De multe ori, ne-am oprit inainte de a incepe. Nici n-am mai incercat, convinsi fiind ca oricum nu se poate altfel.
Am uitat ca lumea de maine se construieste cu tinerii de azi. Am uitat ca este responsabilitatea noastra uriasa sa crestem copii frumosi si sanatosi, la minte si la suflet. Ca daca nu o facem noi, s-ar putea sa nu o faca nici altii.
Singura intrebare care se mai pune acum: suntem oare pregatiti sa schimbam ceva de acum incolo? Avem solutii, avem macar idei?Cum incercam sa le transpunem in viata zilnica?Acum doar tinerii cu bac. sau fara vor fi cei care vor alege ceea ce li se potriveste.Slava domnului….. ca au multe exemple..de urmat!Asteptam…cum am asteptat de 21 de ani incoace…sa ne revenim.

Societatea e-n delir, derutata iremediabil. Basescu se vrea nonconformist.

Această prezentare necesită JavaScript.

Nonconformist, neconventional, un rebel al politicii postdecembriste. Astea par a fi trasaturile pe care Traian Basescu doreste sa si le insuseasca, luand cu el in istorie cat mai mult din zbuciumul tranzitiei romanesti. Un zbucium, pe care presedintele il amplifica, pe zi ce trece, voit sau nu.
De la inceputuri, Traian Basescu si-a propus sa evadeze din masa amorfa a politicii romanesti, din mana de oameni care au condus Romania, conform unor principii teoretice, uneori cu anumite derapaje. Traian Basescu a vrut sa arate oamenilor ca si un presedinte poate plange, poate avea sentimente fata de suferinta unui prieten de drum. Fostul comandant de nava si-a propus sa sparga barierele conformismului social, dogmele unei societati parca mult prea resemnata in peste un deceniu de tranzitie interminabila.
A inceput cu un cap in gura unui arab si a continuat cu strigaturi de bulevard, gen „pasarica” sau „un fleac, i-am ciuruit”. Acest curaj, de a evada din pluton, l-a propulsat in fruntea maselor, facandu-l idolul tribunelor, devenind speranta suporterilor de a avea o tara decenta si un trai normal, un personaj comun asemeni omului care se comporta ca atare, nedorind sa para elitist, ci mai degraba unul de-al lor. Cu cat presedintele li se infatisa intr-o lumina autentica, care uneori parea ridicola, dar apreciata de popor, cu atat apropierea fata de societate devenea mai puternica. Ne-a folosit la ceva acest nonconformism al presedintelui? Mai este momentul pentru asemnea gesturi neconventionale?
Din pacate, Traian Basescu nu a inteles ca vremurile in care economia duduia si artificiile electorale erau permise a cam trecut. Presedintele pare a nu vedea ca Europa se clatina, chiar ideea de Uniune fiind pusa sub semnul indoielii. Vremurile, in care presedintele putea sa danseze cu toata lumea si sa stranga mainile tabacite ale taranilor si politistilor, la adapostul unor sume consistente trimise de capsunari in tara, au cam trecut. Basescu, insa, traieste in atemporalitate. Prin actiunile sale, arata ca pentru el timpul s-a oprit la momentul 2004, la Alianta DA, un moment al incercarilor de pozitionare electorala.
In locul unei seriozitati demne de un presedinte, garant al statului de drept si al ordinii sociale, dansul se apuca sa rescrie istoria, provocand discutii artificiale in societate. In loc sa ne intereseze cat ne vor mai costa gazele, cumparate de la rusi, in aceasta iarna, Romania se dueleaza in declaratii penibile pe tema unui razboi inutil, desfasurat acum 70 de ani. Presedintele decreteaza ca reorganizarea administrativ-teritoriala este imperios necesara, dar la primul semn de nesupunere udemerista, chestiunea devine insignifianta.
In totala contradictie cu mult trambitata atitudine de erou in fata pericolului, Basescu pare lipsit de curaj nedorind sa riste caderea unui Guvern pastorit de el. E neclar inca daca vrea cu orice pret reforma sau totul se inscrie in linia debusolanta a presedintelui urmata pana acum. Daca spui ca Romania are nevoie de reorganizare teritoriala, mergi pana la capat chiar cu riscul de a aduce la guvernare inamicii politici.
Presedintele, care-si acuza de imaturitate toti adversarii politici, face un pas inapoi de teama unei presupuse instalari a instabilitatii politice. Halal stabilitate politica, cu o formatiune care nu voteaza decat in schimbul obtinerii unor avanataje si cu un partid surogat, ai carui membrii se desfateaza cu Mos Ene chiar in fata presedintelui, plictisiti de repetarea acelorasi fraze de 7 ani incoace. Sau, poate ca, afland de personalitatea dubla a presedintelui, invocata in problema „regelui tradator”, nici ai sai politicieni nu cred ca au in fata personajul public si isi imagineaza ca sunt la film cu „particularul” Traian.
Societatea romaneasca isi face agenda conform tezelor prezidentiale si a unor cuvinte pe care Basescu le arunca pe piata in speranta ca cineva va prinde momeala. Culmea, o prind chiar toti. De sub aceste draperii negre, de fum manipulator, nu mai razbate nimic. Controalele Curtii de Conturi trec in neant, „focul” din Grecia este stins cu apa plata de la robinetul lui Traian Basescu, pierderile imense ale Postei Romane vor fi trecute la pierderi colaterale sau, eventual, „majorari de capital”, etc. Dar nu am cum sa nu ma gandesc la vorbele Andreei Pora si tind sa-i dau dreptate: „da’ ce, PSD-ul n-a facut la fel?”. Sa trancanim bine!

Presedintele pierde la cacialma „regionalizarea tarii”

Inmormantarea regionalizarii a fost oficiata luni dimineata, de coalitie si confirmata, indirect, de presedinte, cateva ore mai tarziu, in Parlament, spre usurarea tuturor, insotita de promisiunea ca pana la toamna, cand, pasamite, ar trebui reluat subiectul, se va trece la o restructurare si regionalizare a deconcentratelor.

De s-ar face macar aceasta si tot ar fi ceva, caci posturile din seturile de 41 de deconcentrate sunt o sursa de mare risipa, dar si pretioase monede de schimb in mana baronilor locali si in cea a ministrilor.

Este exact motivul pentru care am mari indoieli ca acesta restructurare masiva va fi facuta cu adevarat si nu se va poticni si ea pe undeva, pe termen nedefinit. In plus, nu vad cum poti regionaliza deconcentratele pe structura unor regiuni de dezvoltare fara personalitate juridica. Orice reorganizare ar trebui sa inceapa cu redecuparea hartii, urmand ca institutiile sa urmeze noua structura administrativa. Noi incercam invers, cu mana dreapta la urechea stanga. Dar, repet, sa fie macar atat si ar fi o minune. Deocamdata, suntem la nivel de intentie, mai mult sau mai putin sincera.

Dincolo de acest plan B, anuntat de altfel de T.B inca de saptamana trecuta, proiectul reorganizarii a iesit ferfenita din asa-zisa dezbatere pe tema lui.

In primul rand, cel mai important motiv pentru care el trebuia pus in practica a fost ratat. Nodul coruptiei si clientelismului local ramane neatins. Presedintele de consiliu judetean, cu mai multe sau mai putin deconcentrate pe mana, dar tinand strans pixul pentru si mai multe contracte pe bani publici, ramane Dumnezeul judetului.

Baronii au intrat insa in alerta, caci ceea ce nu i-a ucis i-a facut mai puternici. Vor fi cu atat mai atenti cine va pleca in parlament de pe feudele lor, astfel incat sa fie siguri ca nu vor mai avea asemenea emotii in legislatura urmatoare. Dependenta parlamentarului de baronul local va creste, proportional cu sumele pe care jupanii le vor investi in campania electorala ce va sa vina curind.

In al doilea rand, comunicarea publica jalnica a compromis ideea reginalizarii si in ochii electoratului. Daca partidul stat si presedintele ar fi reusit sa puna pe masa un proiect coerent, care sa explice clar nu numai cum va fi desenata harta, ci si cum se va face descentralizarea, cine ce atributii va prelua, daca oamenii ar fi inteles ca va creste puterea primarului, deci si sansele de reprezentare a intereselor lor, ca fiecare institutie importanta, precum Casa regionala de pensii sau insepectoratul regional scolar, de exemplu, va avea un birou pentru activitati curente in fiecare fosta resedinta de judet, poate ca demersul nu ar fi fost atat de usor de demonizat.
In plus, oamenii sunt deja parliti cu heirupismul guvernamental din care nu a prea iesit nimic bun si se tem, pe buna dreptate, ca va urma o noua nebunie fara cap si fara coada, ca vom taia inainte sa masuram si ne vom pierde cu totii mintile, incercand sa dam de capatul firului, pentru a obtine o simpla hartie.

Dar nici nu avea cum sa existe un astfel de proiect, cand nimeni nu-l voia. Traian Basescu a recunoscut, de altfel, in Parlament, ca subiectul a tot fost discutat cu PDL, insa cam degeaba si ca a iesit sa vorbeasca public cand nu a mai avut ce vorbi cu partidele.

Cert este ca senzatia de improvizatie si lipsa proiectului clar au permis folosirea cu succes a argumentelor nationaliste si manipularea orgoliilor locale ale locuitorilor actualelor capitale de judete.

Asadar, UDMR a salvat baronii coalitiei si sunt gata sa pun pariu ca n-ar fi acceptat absolut nicio varianta care sa presupuna desfiintarea actualelor, judete cu consiliile lor cu tot. Si opozitia este fericita de solutia la care a ajuns coalitia, caci descentralizarea pe actuala structura ar putea chiar sa sporeasca puterea baronului, nu-i asa?
T.B promite ca regionalizarea nu e un subiect abandonat. Eu ma tem ca este de-a dreptul ingropat si cu parastasele facute, iar vointa politica strivitor majoritara este contrara. Si daca presedintele spera sincer ca va putea sa-si impuna vointa in fata celor mai mari interese ale baronilor, cred ca este mult prea optimist.

IRATIONALA…. ILUZIE !!

Există în istorie tragedia omului care nu este nimic, dar are iluzia fără consistenţă că va deveni repede cineva . Nu face nimic pentru a depăşi iluzoriul, ba chiar mai mult, se pune în slujba unui salvator providenţial care-i va oferi totul. E tragic cand un sef de stat a distrus viitorul si apoi se intoarce pentru a rascoli si reinventa si trecutul. Este primul semn ca avem o problema uriasa in prezent.
Iluzia marii lovituri căzute în rateu este din nefericire foarte des întâlnită, iar doza de iraţional, de încredere infinită în ceva care nu se leagă, într-un ajutor care se lasă aşteptat, este specifică unei societăţi ale cărei profunzimi sunt lipsite de consistenţă. Superficialul predomină în relaţii, raporturi, idealuri, aspiraţii.
Şi aceasta deoarece socialul nu se compune din elemente consistente, palpabile în imediat, care să contureze atitudini şi proiecţii reale, posibile într-o scară a ierarhiilor valorice. Rămâne din nefericire latura ascunsă, disimulată a problemei, unde îţi rămâne fie să intuieşti terenul unei mari lovituri stând la pândă, păcălind destinul (altă iluzie iraţională!), fie să accepţi compromisul unui sistem sau altul, unde promovările sunt cuantificate după criteriile relaţiilor, intereselor mai mult sau mai puţin comune, sau puterea găştii care te susţine.Ce mai este de facut in tarisoara asta ?!Majoritatea celor interesati de viitorul lor stau cu „sufletul la gura” sa vada ce le mai poate aduce prezentul.Care prezent?!Este adevarat ca nimeni nu-l poate intui.
Cit vom mai putea supravetui din iluzii irationale?!Cine ne poate da un raspuns….?

ROMANIA SCOASA LA MEZAT ?

Faptele ce se petrec acum in tara noastra, imi aduc aminte de o corespondenta primita din Paris, in acei ani de rascruce ’90, in care ni se relata o intamplare iesita din comun de pe teritoriul Frantei, prin 1948. La scurt timp dupa terminarea razboiului, emigratia maghiara din Franta si-a incropit o asezare intr-un bazin carbonifer al acestei tari. Vazandu-se de capul ei si constatand ca in haosul de atunci nu o baga nimeni in seama, si-a construit structuri specifice statului maghiar: cu primar, drapel si alte insemne specifice acestuia. Francezii s-au dezmeticit abia atunci cand au vazut ca in respectiva localitate a inceput sa fluture peste tot drapelul Ungariei, punandu-i astfel pe acestia in fata unei situatii nemaiintalnite. Cand francezii au bagat de seama despre ce este vorba si au incercat sa intervina, comunitatea maghiara de acolo s-a revoltat. In replica, statul francez, prin autoritatile sale, a pus tunurile pe aceasta localitate, punand astfel capat si micii republici ungare incropite pe teritoriul Frantei, intr-un moment de slabiciune a guvernarii acesteia. Lectia aceasta i-a invatat pe francezi sa priveasca cu alti ochi si sa reglementeze in alti termeni statutul minoritatilor de pe propriul teritoriu, ceea ce de altfel si fac. Concluzia care se desprinde din aceasta intamplare, cat si din multe altele petrecute de-a lungul istoriei, pe care le-am trait si noi, romanii, este ca relatiile cu grupurile etnice maghiare trebuie tratate cu multa atentie si discernamant, data fiind capacitatea lor enorma de asimilare, puterea lor de a transforma in unguresc tot ce le iese in cale sau le pica in mana. Ca urmare, ei nu trebuie lasati niciodata sa atinga masa critica de la care isi permit sa actioneze astfel.
Tentativa aceasta de smulgere, cu o eleganta „democratica desavarsita”, demna de invidiat, din spatiul romanesc, daca nu a unei suprafete echivalente cu cea din timpul Diktatului de al Viena, din august 1940, macar cu a celei de marimea fostei Regiuni Autonome Maghiare din anii ’50, scoate in evidenta aviditatea de insusire a teritoriului comun, naravul ancestral al unei natiuni care si-a facut un crez din a maghiariza tot ce-i sta in cale, de la oameni si obiceiuri, la teritorii, ori de cate ori li se ofera ocazia.
Romania post decembrista pare a fi tratata de catre urmasii sai politici ca o mostenire in lichidare. In cei 21 de ani scursi de la evenimente, clasa politica, impreuna cu grupurile de interese aferente, a fost mai putin interesata de redresarea tarii si de dezvoltarea ei, prin adaugarea de valoare nou creata, insistand cu obstinatie pe impartirea intre ele a averii acumulate anterior de catre un intreg popor. Au fost lichidate si pradate, dupa criterii de ei stiute, fabricile si uzinele, sistemul de irigatii, padurile, complexele agrozootehnice cu intreaga lor zestre, plantatiile agricole, complexele hoteliere si de agrement, aducand tara in pragul falimentului, in imposibilitatea de a mai functiona, de a mai produce cel putin la vechii ei parametri. Acum, cand toate s-au cam epuizat, romanii, prin “eminentii” reprezentanti, au gasit de cuviinta sa scoata la mezat teritoriul patriei, pe care vor sa-l imparta administrativ dupa gusturile lor politice, intr-o formula care le-ar permite sa mai stoarca ceva avantaje, daca nu economice macar politice, cu consecinte din cele mai funeste, cu gandul ca rasplata pe care o asteapta ca beneficiu va veni cat de curand.Doamne ocroteste-i pe romani!
Sursa:cotidianul

Resetarea calendarului mayas din 13 in 13 ani si cometa Elenin

Astronomii sustin ca sfarsitul lumii nu are mari sanse sa se petreaca in 2012, aratand ca temerile conform carora vine Apocalipsa survin din superstitii si speculatii.
In noiembrie 2011, un asteroid va trece prin apropierea pamantului, insa nu are curs de coliziune cu Pamantul, iar astronomii pot sa il studieze.
„Sunt sanse mici ca un asteroid mare care poate produce pagube sa cada intr-un oras mare. Oamenii sa stea linistiti pentru ca noi cunoastem pozitia lor si s-a calculat pozitia lor pentru urmatoarea suta de ani si s-a observat ca niciunul nu se va ciocni cu pamantul”, au explicat astronomii.
Tot la sfarsitul anului vom putea vedea pe cer cometa Elenin, care ar putea fi vazuta prin binoclu, fiind la o distanta de 50 de milioane de kilometri de planeta noastra. Desi multi se tem de sfarsitul lumii prevazut de mayasi, in realitate, in 2012, calendarul mayas se reseteaza si incepe un nou ciclu, nu este vorba despre sfarsit, explica astronomii.
„Nu se va intampla nimic in 2012, mai ales pe 21 decembrie. Se spune ca se aliniaza planetele. Nu se aliniaza. Daca te uiti unde sunt planetele, o sa vezi ca sunt in directii opuse una fata de cealalta. Se spune ca se aliniaza pamantul, cu soarele si centrul galaxiei. Alinierea e aparenta. (..)
Oamenilor le-a fost inoculata o superstitie mayasa. Mayasii credeau in cicluri si ori de cate ori treceau 13 ani, ei resetau calendarul, ori acum pe 21 decembrie se incheie un an 13 de-al lor si se reseteaza calendarul. Asta nu poate fi o predictie de sfarsit al lumii pentru ca si la noi se reseteaza calendarul pe 31 decembrie in fiecare an”.
Sursa:astronomiesipredictie.ro