REGIONALIZAREA ROMANIEI


„In tara-s, doua soiuri de boieri
Impart puterea intre ele,
Boieri de-o zi, boieri de ieri,
Stapanitorii vietii mele,
Si unii, si-altii de pripas,
Si nu le poti mai da de nas.

Unii purced de la Fanar,
Si altii de la coada vacii,
Dar intariti cu acelasi har,
Sa suga tara si saracii,
Si toti de-o teapa si un soi,
Si unii si-altii sant ciocoi.

Dintre clantai si-nvatatori
Se pregateste-a treia teapa,
Omizi, gandaci si lipitori,
Si-alt supt, mai crancen, va sa-nceapa,

Caci corciturile dadura
Pe cea de-a treia corcitura.

Si fiecare card se cheama
Cumva, cu numele baltat,
Si se prefac, ca-n panorama,
Ca se infrunta si se bat,
Dar ca si corbii, pe un les,
Sunt intru totul intelesi.

Cand crede implinit sorocul,
Suflerul face semn sa vie
Alti mascarici sa tie locul
Si tara luata cu chirie –
Si unii vin , si altii pleaca,
Lasand-o-n jale mai saraca.”

Intelectuali vs politicieni
În aprilie 2000 se înfiinţează grupul Provincia, care şi editează un ziar bilingv şi o revistă, iar un an mai târziu un alt document care a stârnit controverse: Memorandum pentru construcţia regională a României, semnat de un grup de 13 intelectuali români şi maghiari: Alexandru Antik (artist plastic), Agoston Hugo (publicist), Bakk Miklos (politolog), Mircea Boari (politolog), Alexandru Cistelecan (critic literar), Marius Cosmeanu (sociolog), Caius Dobrescu (scriitor), Hadhazy Zsuzsa (publicist), Molnar Gustav (politolog), Ovidiu Pecican (istoric), Szocoly Elek (publicist), Traian Ştef (scriitor) şi Daniel Vighi (scriitor).
În textul documentului se invocă necesitatea constituirii unor structuri regionale, din cauză că sistemul administrativ ultracentralizat favorizează corupţia şi birocraţia. Documentul a fost receptat isteric de către politicieni, dar iniţiatorii au continuat seria dezbaterilor şi numărul celor care au semnat în favoarea documentului a ajuns la câteva sute.
„Din când în când un grup de intelectuali ardeleni scoate la iveală o bombă care provoacă un cutremur în lumea politică românească: ideea unei structuri de tip federal, pe care o consideră mai potrivită pentru administrarea unei provincii. E limpede că la noi clasa politică nu e pregătită pentru asemenea soluţie, iar populaţia e manipulabilă şi oportunistă, gata să accepte unele lucruri (integrare în NATO şi UE), fără să cunoască costurile şi implicaţiile, încăpăţânându-se să refuze altele, în aceeaşi graţioasă necunoaştere”, a spus Alexandru Vlad.
Într-o ţară în care a mânca bine înseamnă a avea multă mâncare, ideea că Transilvania ar putea deveni o locomotivă pentru integrarea europeană a speriat politicieni şi intelectuali în egală măsură. Memorandiştii au fost criticaţi şi înfieraţi nu doar de politicieni, dar şi de ÎPS Bartolomeu Anania, Alina Mungiu Pipidi, Ilie Şerbănescu, Emil Hurezeanu. Autorii Memorandumului s-au ales cu cele mai diverse epitete: „iobagi ai lui Soros” (Gheorghe Funar), „Iago de provincie” ( Eugen Uricariu).

Schimbarea e iminentă
Aşa cum spuneam mai devreme, aproape toate formaţiunile politice au prezentat în faţa electoratului un program de regionalizare.
În campaniile electorale UDMR vorbea despre un proiect de autonomie pe cinci trepte, care o cuprindea şi cea pe criterii etnice, pentru ca, după accederea la guvernare, să pretindă doar autonomia culturală.
În PSD cel care a dat tonul a fost Ioan Rus, care la conferinţa judeţeană de la Cluj din 27 octombrie 2001 a prezentat Programul social-democrat pentru Transilvania. Şi liberalii au avut un proiect de descentralizare întocmit de Viorel Coifan şi Paul Ion Otiman în mai 2002. Documentul propunea amendarea unor articole din Constituţie şi crearea unor unităţi administrative între nivelul statului şi cel al judeţului.
Pe când funcţiona, Acţiunea Populară a venit cu un proiect de regionalizare pe fundamentul vechilor provincii istorice.
Politologul Bakk Miklos a întocmit, de asemenea, un proiect de regionalizare, dar ideile lui nu au fost preluate de nici o formaţiune politică.
Fără îndoială că cel mai controversat document a fost proiectul de autonomie al ţinutului Secuiesc, depus şi respins în Parlament. Proiectul a fost iniţiat de şase deputaţi UDMR în frunte cu Toro Tibor.
Deşi a fost creat un cadru european corespunzător descentralizării, PSD nu a avut forţa politică de a face o reformă administrativă fără anestezie, aşa cum s-a întâmplat în Polonia – unde partidul care a făcut această reformă peste noapte a fost tot unul social-democrat iar guvernul nu s-a pierdut în amănunte.
Dacă îi întrebi pe politicieni dacă sunt de acord cu 40 de judeţe, ei ar vrea 80, pentru că astfel vor avea 80 de unităţi administrative aflate sub conducerea partidului aflat la putere.
Oricum, după 2013 se aşteaptă o schimbare de proporţii pe plan administrativ, atunci când va dispărea teama că regionalizarea ar fi un preambul al secesiunii.
Oficialii UE se dovedesc a fi deosebit de prudenţi în a sugera un anumit model de regionalizare pentru România din cauza numeroaselor conflicte din ţările europene şi din convingerea că aici oamenii ar putea avea reacţii imprevizibile.

Sursa:informatorul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s