Societatea e-n delir, derutata iremediabil. Basescu se vrea nonconformist.

Această prezentare necesită JavaScript.

Nonconformist, neconventional, un rebel al politicii postdecembriste. Astea par a fi trasaturile pe care Traian Basescu doreste sa si le insuseasca, luand cu el in istorie cat mai mult din zbuciumul tranzitiei romanesti. Un zbucium, pe care presedintele il amplifica, pe zi ce trece, voit sau nu.
De la inceputuri, Traian Basescu si-a propus sa evadeze din masa amorfa a politicii romanesti, din mana de oameni care au condus Romania, conform unor principii teoretice, uneori cu anumite derapaje. Traian Basescu a vrut sa arate oamenilor ca si un presedinte poate plange, poate avea sentimente fata de suferinta unui prieten de drum. Fostul comandant de nava si-a propus sa sparga barierele conformismului social, dogmele unei societati parca mult prea resemnata in peste un deceniu de tranzitie interminabila.
A inceput cu un cap in gura unui arab si a continuat cu strigaturi de bulevard, gen „pasarica” sau „un fleac, i-am ciuruit”. Acest curaj, de a evada din pluton, l-a propulsat in fruntea maselor, facandu-l idolul tribunelor, devenind speranta suporterilor de a avea o tara decenta si un trai normal, un personaj comun asemeni omului care se comporta ca atare, nedorind sa para elitist, ci mai degraba unul de-al lor. Cu cat presedintele li se infatisa intr-o lumina autentica, care uneori parea ridicola, dar apreciata de popor, cu atat apropierea fata de societate devenea mai puternica. Ne-a folosit la ceva acest nonconformism al presedintelui? Mai este momentul pentru asemnea gesturi neconventionale?
Din pacate, Traian Basescu nu a inteles ca vremurile in care economia duduia si artificiile electorale erau permise a cam trecut. Presedintele pare a nu vedea ca Europa se clatina, chiar ideea de Uniune fiind pusa sub semnul indoielii. Vremurile, in care presedintele putea sa danseze cu toata lumea si sa stranga mainile tabacite ale taranilor si politistilor, la adapostul unor sume consistente trimise de capsunari in tara, au cam trecut. Basescu, insa, traieste in atemporalitate. Prin actiunile sale, arata ca pentru el timpul s-a oprit la momentul 2004, la Alianta DA, un moment al incercarilor de pozitionare electorala.
In locul unei seriozitati demne de un presedinte, garant al statului de drept si al ordinii sociale, dansul se apuca sa rescrie istoria, provocand discutii artificiale in societate. In loc sa ne intereseze cat ne vor mai costa gazele, cumparate de la rusi, in aceasta iarna, Romania se dueleaza in declaratii penibile pe tema unui razboi inutil, desfasurat acum 70 de ani. Presedintele decreteaza ca reorganizarea administrativ-teritoriala este imperios necesara, dar la primul semn de nesupunere udemerista, chestiunea devine insignifianta.
In totala contradictie cu mult trambitata atitudine de erou in fata pericolului, Basescu pare lipsit de curaj nedorind sa riste caderea unui Guvern pastorit de el. E neclar inca daca vrea cu orice pret reforma sau totul se inscrie in linia debusolanta a presedintelui urmata pana acum. Daca spui ca Romania are nevoie de reorganizare teritoriala, mergi pana la capat chiar cu riscul de a aduce la guvernare inamicii politici.
Presedintele, care-si acuza de imaturitate toti adversarii politici, face un pas inapoi de teama unei presupuse instalari a instabilitatii politice. Halal stabilitate politica, cu o formatiune care nu voteaza decat in schimbul obtinerii unor avanataje si cu un partid surogat, ai carui membrii se desfateaza cu Mos Ene chiar in fata presedintelui, plictisiti de repetarea acelorasi fraze de 7 ani incoace. Sau, poate ca, afland de personalitatea dubla a presedintelui, invocata in problema „regelui tradator”, nici ai sai politicieni nu cred ca au in fata personajul public si isi imagineaza ca sunt la film cu „particularul” Traian.
Societatea romaneasca isi face agenda conform tezelor prezidentiale si a unor cuvinte pe care Basescu le arunca pe piata in speranta ca cineva va prinde momeala. Culmea, o prind chiar toti. De sub aceste draperii negre, de fum manipulator, nu mai razbate nimic. Controalele Curtii de Conturi trec in neant, „focul” din Grecia este stins cu apa plata de la robinetul lui Traian Basescu, pierderile imense ale Postei Romane vor fi trecute la pierderi colaterale sau, eventual, „majorari de capital”, etc. Dar nu am cum sa nu ma gandesc la vorbele Andreei Pora si tind sa-i dau dreptate: „da’ ce, PSD-ul n-a facut la fel?”. Sa trancanim bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s